Cum oare am putea, din punct de vedere moral, sa impacam dreptatea cu crima? Ce fel de crima este dreapta? Ce fel de dreptate se poate consolida pe crima?
Pedeapsa cu moartea este uciderea prevazuta prin lege a unui om ca pedeapsă pentru o crima sau pentru o alta infractiune grava (traficul de persoane, traficul ilicit de droguri, viol, cazuri grave de coruptie, incest, homosexualitate, adulter), pentru care a fost gasit vinovat. De obicei, este precedata de un proces judiciar, care se termina cu o sentinta de condamnare la moarte. Aceasta este pusa in aplicare prin executie.
In prezent, pedeapsa cu moartea este inca prezenta in doua dintre cele 50 de state europene, in Belarus si in Letonia și alte 18 state din lume.
Abolirea completa a pedepsei cu moartea a intrat pe lista de prioritati a Europei imediat dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Masura a fost prevazuta in Protocolul 13 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului inca din 1950, dar, multe tari au avut nevoie de ani buni ca sa ratifice acest protocol. Marea Britanie a pastrat pedeapsa cu moartea (pentru inalta tradare) pana in 1998, Spania – pana in 2009.
Pedeapsa cu moartea in Franta a fost abolita in anul 1981, ceea ce a facut ca Franta sa fie singura ţară care a efectuat execuţia pedepsei cu moartea, ca membra a Comunităţii Europene, predecesoarea Uniunii Europene. Modalitatea prin care se executa pedeapsa cu moartea era ghilotinarea condamnatului.
Ultima persoană care a fost executata prin ghilotinare a fost Hamida Djandoubi (şi nu Christian Ranucci desi acesta este adesea pomenit în presă). Djandoubi este ultima persoană ghilotinata în Franţa, la Marsilia, inchisoarea Baumettes.
Ingrijorator este ca, 60% din populatia lumii traieste in tari in care se aplica pedeapsa cu moartea.
